Valentina + Scissors = Edgy Love

Depresia e crunta in urbea Roman. Mergi pe strada, vezi flegme. Te uiti pe geam, vezi flegme. Deschizi geamul, vezi flegme si auzi manele. Nu, nu e bine. Inchizi geamul si vezi doar flegmele. Parca te simti un pic mai bine. Dar ceva cleios si lipicios tot se tine de suflet. Nu stiu ce e, dar cand m-am trezit a patra zi cu aceeasi mirobolanta stare de taiat vene si facut impletituri romantice in par cu ele(thank you, amsterdams, pentru inspiratia momentului), am simtit ca e nevoie de o metoda extrema, care implica obiecte ascutite, foarfeci, taieturi cu efecte surprinzatoare, posibil dureroase, in orice caz, irevocabile pe termen mediu spre lung, savarsite cu sange rece...am pus-o pe maica-mea sa ma tunda! Mama incerca sa doarma. Dupa un diazepam jumate, nothing is real. Everything is just a copy of a copy of a copy of a copy...(Not a pretty image: mama in Fight Club, cu muschi si sange pe la gura, but, anyways) Dupa o perioada de poke-poke in frunte, mama deschide un ochi. O vad facand eforturi considerabile sa stabilizeze imaginea si sa elimine fundalul roz-fucsia din jur. Dupa ce repet ca o masina stricata: mama, vreau sa ma tunzi (am citit ca tre sa repeti in mod subtil acelasi mesaj in mai multe feluri ca sa il inoculezi in mintea receptorului, dar mama era pe diazepam, asa ca m-am gandit ca un singur fel ajunge) timp de cateva minute in sir, mama holba doi ochi de data asta, usor patrunsi de o privire cu care in mod normal te-ai uita la fiica ta in timp ce sa da cu capul de pereti si canta soundtrack-ul din Rocky. Insa, la insistentele mele, a cedat si, pregatindu-si ditai foarfecele de taiat unghii la mistreti, se pune pe crasht-crasht, harsh-harsh, mai ia de aici, stai ca acolo e mai lung, acuma in partea asta e mai scurt, mai luam de acolo, uite o suvita, pe asta o las asa, ca e dragut cu una mai lunga, breton? fara breton. mai tai firu asta si asta si asta si asta si asta si asta si ma duc cu oarecare curiozitate in fata oglinzii. Oglinda-in colturi, ca imaginea din ea. Asta nu e vina directa a mamei, totusi, e doar forma capului meu. De cand eram mica am sperat ca, daca iau paduchi, sa nu ma rada in cap, ca sa nu strige lumea dupa mine: Hei, credeam ca in Predator au folosit animatii! In orice caz, maldarul de par din chiuveta de care am dat cu ochii a avut asa efect terapeutic, ca toate flegmele mi s-au parut adorabile pana la hugable si mi-a trecut toata starea de `rili diprest`. De fiecare data cand ma simt ca ceea ce vad cand ma uit pe geam in urbea natala, ma tund. De obicei, singura. Colectia mea de bretoane a la Valen-pe-spasmofilie-acuta a scuturat de ras de nenumarate ori vecinii si o data de plans fostul prieten. Oricum, mama a fost cea mai incantata de rezultat si imi zice ca arat ca o mica frantuzoaica, ceea ce pun inca pe seama diazepamului, insa mie imi convine oricum: nu mai trebuie sa ma duc tocma in Paris ca sa ma simt impacata cu karma, avand un iubit si cel putin un amant, de preferinta cel mai bun prieten al lui(sau fratele, caz in care am un sprijin solid in my preciousss Mariula). Tata, in schimb, s-a uitat lung si profund, a incercat un mic zambet de apreciere *failed* asa ca revenit la sentimente mai sincere si a zis: Maica-ta te-a tuns?...Poate cand ma duc eu sa ma tund vii si tu cu mine, sa-ti mai faca ceva.
Acum, la aceasta tarzie ora din noapte, ma simt ca tipu ala freaky din Courage the Cowardly Dog, care a scapat de la locos si simte o placere grozava in a vedea chestii ciuntite. Am exact ranjetul ala pe fata, iar in mintea mea se aude: Naughteee!!!