Cucu! Pasarica!

London. Singurul local disponibil insomniacilor. Ora 00.30, un Tico roşu îşi face apariţia în parcarea din Piaţa Unirii, urmărind să se înghesuie într-un spaţiu minuscul, înre un Hummer, un Mercedes şi un BMW. Şoferul maşinii de refugiaţi - pentru diversitate, mai e numită şi "maşină coreeană" sau "el maşina del mexico" - se strecoară cu o viteză pe care vocea ultrasonică a Valentinei o numeşte "Iisuse Hristoaseeeeeeeeeeee!!!" Abilitatea şoferului Manic-Panic nu lasă niciodată de dorit, de fapt, e singura persoană pe care aş lăsa-o să treacă printre 2 camioane pe care scrie "Hunk if you.re horny", fără să fac 2 hemoragii pe minut. Dar, măcar de dragul teatralităţii, un nas cu fluide scurgându-se estetic pe geamul din dreapta îţi trezeşte mereu senzaţii extreme...Schumy de pe cele şapte coline parchează smooth, opreşte motorul şi scoate cheia, iese din maşină primul, urmat de capul roşcat al lui Jules, care, măcar de data asta, nu mai rămâne prins în portieră. În timpul ăsta, Magda îşi scoate picioruşele afară şi se lasă cu toate cele 40 de kile ale ei pe Răzvan-Suportul-Uman (la cât de des e pedepsit să suporte greutăţi diferite de cea a minţii lui geniale) şi aşteaptă ca el să-i dea un mic impuls în partea inferioară a corpului, ca să poată ajunge cu talpile până pe asfalt (e greu sa fii chiştoc:(). Cu blândeţea unei zile de primăvară, Răzvan îi bagă Magdei două coate cioturoase (data trecută când şi le-a aşezat cu delicateţea unei gheişe pe mine, m-am gândit instantaneu că aşa trebuie să te simţi când dansezi tango cu arborii ăia giganţi din Lord of the Rings) şi îi face vânt până distanţa estompează un pic zbierătul. Iese şi el, o dată cu Mariula, lăsând-o pe Valentina victima a micilor probleme de memorie ale lui Alex, care a uitat sa puna frana de mana. Ca urmare, masina incepe sa alunece usor, dar sigur spre BMW-ul din fata, prinzand-o pe Valentina cu un picior afara si unul inauntru si, mai ales, cu o figura de post tratament intens cu smecta. Dintr-un impuls memorabil, Valentina, cu impresia ca traieste in Smallville, incepe sa traga de portiera cu disperare, topaind intr-un picior, incercand sa salveze masina de refugiati, BMW-ul, planeta. In mod surprinzator, acest lucru nu ii reuseste comform planului (pentru ca, in mod evident, avea unul!!!) si micul Matiz se lanseaza cu zgomot fix in masina din fata. Palida la fata, inca avand pozitia cocorului contemporan, Valentina asteapta urlete si macel din partea soferului neatent. Si....asteapta...si....asteapta...Cum suspansul o omoara, se uita in dreapta ei, unde vede cateva fete schimonosite de ras, date pe silent. Portretul Valentinei topaind intr-un picior, bolborosind chestii inspre masina de care trage ca apucata, desi are de cel putin 10 ori greutatea ei, uda fiind, a fost dat mai departe, pe cale orala, mai ceva ca Miorita. (Haha.Dis funny:|) Trecand peste acest mic moment penibil, am multumit in cor prorpietarului BMW-ului care avea ditai stratul de praf de doo dejte pe masina.

Do the slow motion walk. Now pose. Intrarea in London e savarsita cu mare arta, Valentina in tenisii cu 2 numere mai mari se impiedica de prag si se prinde de codita Mariulei, iar Razvan, in tenisii lui british, se impiedica de aer si se duce peste o masa, consecinta fiind o lovitura de maxilar care ar dobori un cal in zilele lui bune. Cu o usoara greutate in a clipi, Razvan se uita la noi, monstrii astia cu 3, aleatoriu 4 capete si, cu durere in glas spune: Aaaah, mi-am murdarit papucii!!!!

Dupa procesul de curatare a papucilor, care dureaza mai mult decat vanataia in sine, ne asezam la o masa din coltul coltului si asteptam un chelner dragut, atat de dragut incat orientarile sale sexuale par destul de incerte, sa ne ia comanda. Intre timp, Alex si Raz fac dans sincron pe Goran Bregovic, dans care iti induce gandul ca Bregovic vine din Hawaii si concerteaza in fustite minuscule de hoola-hoop. In timp ce stam noi si ne indoim si ne tot indoim de preferintele chelnerului care se tot fataie superb...adica nonsalant, am vrut sa spun...prin fata noastra, isi face aparitia omul care nu ne provoaca absolut nicio mini-indoiala. Intra absolut fabulos pe usa, se uita la reflectia lui in geam, isi trage singur o privire de : no, is frumos, fuce-m-as! iar apoi, ca un gest reflex, trage de tricou de parca si-ar aranja sanii la care viseaza inca de cand se juca cu puta in blushul lui mami. Paraseste intr-un sfarsit intimitatea cu el insusi si se plimba ostentativ prin tooooooooot localul, cu mainile in buzunar tragand de prohab de parca si-ar dori nespus sa infiga tuturor in ochi cureaua lui cu strasuturi si nume mari (adica scrise cu font mare). Din nefericirea tuturor de la masa din coltul coltului, ochii-i inteligenti si vigilenti pe deasupra i se opresc asupra prietenului nostru imbracat a la princeton.

*exercitiu de imaginatie: inchipuiti-va o combinatie intre cel mai fals accent da bocoresti si vocea nazala a lui Fran Fine*

- Floare de tchireeesshh!!*literele in plus sunt un ajutor in directionarea imaginatiei*

*a se nota ca aceasta replica este, din pacate, teribil de amuzanta si memorabila pe deasupra, tinand cont ca, daca l-ai scoate din hainele lui bine aranjate, Razvan ar arata ca proaspat venit de la o expunere indelungata la soare undeva la ecuator*
*si discursul abia incepe*

- Ce faaaatci, pasaricaaaaa?? Pe unde mai umbli, draghaaa, ca nu te mai vad nicaieri.

*Razvan cu fata imobila caracteristica fetelor care isi iau fond de ten ca la sifon: la sticla de 2 l*
- Ma vezi aici.
- Pai te vaaaad, te vaaad...Dar tce mai fatci, cu tcine mai ombli, tce combinatii mai ai?
- Cu prietenii mei. Prezenti. Aici.
- Vai, piseeee, dar te iroseshti fezec, piseeee! Uite, EUUU ma bocor de placerile domestice ale relatiei cu x.
- Iupi.
- Si ce-ai mai facoooot, piseeeeee???
- Facultate, prieteni, bla bla...
- *amuzat ca o scolarita care a facut o prostioara* Vai, dar eu am dat a dooa oara examenul la soferi si sa vezi tce: l-am picat iar! Hihi! Dar destul despre mineee, spune-mi despre tineee! EU sunt aici ca sa te ascolt! *ii pune o mana sugubeata pe picior* Zi-mi cele mai murdare barfe!
- Da...pai...
- O, Doamne, ai un ten perfect lipsit de imperfectiuni! Acom il sun pe Vali *respectiv Punga* sa ii spon ca i-am gasit un baiat nou! *formeaza numarul, asteapta cu mana in soldulet,apoi explodeaza ca o bomba cu parfum dat in exces*: Curvo! Pe onde ombli! Te caut de zileee!!! Tu, nebuno, sa vezi ce...

*cei 6 nefericiti isi iau hainele cu grija unui adolescent beat care tre sa treaca prin camera parintilor, se strecoara afara in pas de Lacul Lebedelor si fuuuuuuuuuug la masina de refugiati unde rad de se clatina si praful de pe BMW-ul din fata si apoi ajung la un compromis binevenit:

- La McDonaaaalds, sa ne fatcem ca niste vaaatci, nebunoooo!!!

`Ce fa` , gogoase???`

Inainte de toate, simt nevoia unei prezentari: Mar (cu diacritica) a fost colega mea tot anul asta si se poate caracteriza prin urmatoarele grupuri de cuvinte: my evil twin, hitler`s lover wannabe (blonda cu ochi albastri si cu Mein Kampf sub perna), cu mici obsesii cum ar fi vata de zahar, cartile, lolcat, sid vicious (for the tones of good looks and filth) si muzica jazz. A fost ziua ei chiar acum vreo doua zile, asa ca here: dedicated to you, ca tot te-ai tinut de mine sa scriu despre gogoseria noastra>:D<


Mar are pofte. Pofte din alea de vrei sa-ti prajesti o mana ca sa nu mai repete, ca ala de la silent strike, aceleasi sunete de 5 ori pe secunda. De data asta, s-a trezit dis-de-dimineata, pe la 12.59, si a urlat inca dinainte sa se repeada la calculator sa-si satisfaca lolcatobsesia: VREAU GOGOSI!!! Bine, hai sa luam gogosi. Nu, vreau gogosi din alea facute in casa. O, fuck! De unde naiba sa-i aduc gogosi facute-n casa?? Sclavii is plecati cu dorul (desi pe unul din ei il banuiesc ca ar fi plecat cu Doru:>), deci nimeni in preajma care sa sara brav cu dejtele in aloat. Deodata, surprinzator si fara de anunt, un gand din ala de-3-ore-dormite-az-noapte iese ca viermele din (alegeti voi: mar, mort, posterior...): `Facem noi!` Pana sa imi dau seama de gravitatea afirmatiei si sa imi trantesc o scatoalca peste cele doua buze profetice, Mar ridica o spranceana blonda care e menita sa-mi aminteasca ecuatia Valentina + Mar + bucatarie = Nazi Jamie Oliver practising at Birkenau. Urmeaza 2 priviri luuuuuungi una catre cealalta, o inclinare a capului demna de serialul Baywatch in momentele de tensiune, in cazul de fata cu 2 seturi de tate cu 70% off, apoi ritualul dezbracare-pijamalute-penibile-cu-florishele-imbracare-haine-la-fel-de-penibile-si-fara-florishele pe fast forward. Search `reteta gogosi simpla usor de preparat easy timp scurt de preparare pentru incepatori`pe google si apoi fuga la magazinul `de jos`, pentru ingrediente, ocazie de care am profitat cu incantare ca sa-mi probez noile sandale marimea 34, luate de la raionul `Copii`, in timp ce Winnie the Pooh dansa pe un ecran lateral. Drumul pana la magazin si inapoi poate fi usor descris prin 2 cuvinte urlate in mod repetitiv:

`Satan`s shoeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeees!!!!!!!!!!`

Cu picioarele semi-vinete de atatea barete care se chinuiau din rasputeri sa faca parte din anatomia mea forever and ever, ajung in camera cu Mar ajutandu-ma sa car greoaiele 2 pliculete de drojdie, un kil de faina si 3 oua. Urmeaza ritualul dezbracare-haine-la-fel-de-penibile-si-fara-florishele-imbracare-pijamalute-penibile-cu-florishele, apoi ne punem pe treaba: Mar face baloane de sapun prin camera, iar eu ma mai uit o data pe reteta de gogosi. Zahar vanilat! Ah, f ^%&()_)HVY&^(*_) -i!!!!!!!!!!! Ritualul dezbracare-pijamalute-penibile-cu-florishele-imbracare-haine-la-fel-de-penibile-si-fara-florishele are loc iar, cu usoare spume intre dinti, incaltat iar sandalele satanei, pentru ca sunt o masochista mica si pentru ca tenisii sunt abia spalati si mirositori a iarba verde, dat fuga la magazin, luat zahar vanilat si intors oloaga acasa. Zeeeennnnnnnn!!! Acum ca toate ingredientele sunt la locul lor pe masa, Mar are geniala inspiratie de a se uita la data de expirare a laptelui. Nu mai e nevoie sa scriu ca expirase cu vreo 4 zile inainte si nici reactia pe care au suferit-o baloanele ratacite prin camera. In orice caz, am hotarat sa punem iaurt degresat in loc de lapte, pentru ca e mai `exotic` si n-are niciun gust, ceea ce ne asigura ca, daca gogosile vor fi absolut dezastruase, macar vor avea gust de nimic si nu de lapte Fulga-cu-probleme-de-digestie. Prima etapa s-a consumat in liniste si pace, si, in curand, aluatul fu pus sus pe un raft, sa se umfle si sa ne faca mandre. In timpul asta, foamea rasare si incepe sa cante chestii siropoase, asadar ne hotaram sa mergem la cantina. Iar ritualul de dezbracare-imbracare, numai ca, de data asta, eu raman in papucii de casa, pentru ca picioarele mele numai acolo ar mai putea incapea, dupa episodul cu sandalele.
Ajungem la cantina, unde Sylvester Stallone de agronomie, cu maio` lipit cu poxipol de mujchi, pantalonasi scurti si shlappen ne face iar cu ochiul (cel putin asa zice Mar, eu am observat doar bucata de pilaf alunecandu-i usor si senzual din barba). Ne asezam la coada, unde tipul din fata noastra se ocupa intens cu aranjarea si scarpinarea membrului ganditor cu o dedicatie rar intalnita. O data mancarea procurata si masa cea mai izolata aleasa, gandurile revin la gogosi. Nu ne-a scapat scenariul in care aluatul lasat la crescut are `the gremlin seed` in el si cand vom deschide usa camerei, ne va ataca si va scapa pe hol, sufocand toti cocalarii nevinovati de pe palier, vai de cefele lor in straturi (mu-haha-haha.) Tot aberand pe sublectul asta, din nevoia de a ne lua atentia de la tipul care nu-inceta-sa-se-scarpineeeeee-sweet-jesuuuuus!!!!, am avut revelatia ca nu avem PE CE anume sa intindem aluatul, in conditiile in care masa din bucatarie a luat contact direct cu atatea funduri si mucozitati ca e mai safe sa-l intinzi cu pompa de bicicleta direct pe perete. In timp ce eu imi infig furculita intre dinti pentru o mai buna concentrare asupra problemei, Mar incepe sa faca din maini diverse masuratori dubioase, se incrunta, iar incepe sa dea din maini tacticos, de parca e hotarata sa verifice teoria cu numarul pi de pretutindeni in natura, chiar si la nenea ala de se simte bine cu el insusi la cantina. Dupa inca o serie de pantomima, Mar rupe curiozitatea care ma manca mai ceva ca pe ala de care scriam ceva mai devreme si intreaba cu o vaga indoiala:
-Auzi...crezi ca tava asta mi-ar incapea sub tricou??
Cum sa va explic...Mar este o fiinta de 1.60 si o aparenta de russian ballet dancer, o chestie micuta si lovely, care ar arata ca Arnold Schwarzenegger trimis din viitor iu-hev-tu-get-auda-hiir-dei-ar-traaig-tu-chiil-iu cu o tava de metal patrata indesata sub tricoul ei marimea xs. Dupa disputarea dilemei, trecem la actiuni mai realiste: incercam sa o bagam in geanta mea lalaie, facand pe sub masa gesturi si sunete care ii atrag atentia si celui care pana mai atunci avea treaba cu sub-masa lui. Pe langa reusita de a-mi descoase geanta in 3 locuri, nimic memorabil. Incrancenarea noastra se invarte, insa, in jurul acestui teribil furt pe care il vor mentiona toate ziarele nationale: vom impinge tava cu piciorul pe sub fiecare masa, in mod discret, pana la iesire. Desigur, un plan ce nu ar putea da gres!!! Punem tava pe podea, o pasam de la una la alta cu un harsait care ar fi putut sa bata orice melodie dan basu (no offence, i`m into it:D), cand, cu un tipat nitel isteric, Mar imi trage una peste scafarlie si atinge pragul ultrasonic cand zice: Uaaai, ai o tava adusa de acasa la tine pe etajera!!!!!!!!!!!! Imi vin in minte imagini vintage cu o tava verde cu marginile tocite, demult uitata undeva sub castroane, farfurii si ibrice. Ne grabim sa ajungem in camera, unde aluatul ne intampina de pe o etajera mai jos de unde l-am lasat, facandu-se ditai fatso de la caldura. Mai aruncam un ochi pe reteta: deci, se lasa la crescut...hhh hhh hhh *sunete de umplutura*, se pune pe un suport stabil si se framanta. O-ou. Jucam an-tan-te si paper scissors rock 2in1, de unde reiese cu evil laughter din partea opusa mie ca trebuie sa-mi trag manecile si sa ma apuc de sapat. Dupa 10 secunde de framantat furios, ibricul cu apa aflat la o distanta initiala considerabila de castronul cu aluat sboaaaraaa puiule sboaaraaa pe tot biroul Mariutei, pe tastatura si picura vanjos pe jos, evitand unitatea centrala si jumatate de priza.
Intr-un sfarsit, dupa ce mainile mele erau goo-free, ne-am dus in bucatarie, unde am petrecut restul dup-amiezei (aka 3 ore!!!), avand ambitia de a face gogosi din TOT aluatul crescut, care, pe masura ce il `imputinam`, pe atat crestea la loc (sisif is like black colour. never out of trend). La ora 7, aveam 3 caserole si o farfurie pliiiiiiiiiiiiine cu gogosi de toate marimile si formele, cu gaura, fara gaura, lungi ca o chelie, rotunde ca o butelie si alte rime ada milea, pentru ca noi sa punem bazele primei Cruci Rosii pe baza de gogosi din lume!!!

P.S. Au iesit al dracu` de bune, ca cei doi sclavi plus Oana Noastra (cea de-a treia ocupanta a dezastrului 102 camin C2) au mancat mai toate gogosile in aceeasi seara:D long live begginer`s luck

SuperhEmo

Conform ultimei statistici facute de rateyoursuperhero.com, SuperhEmo a reusit sa-i declaseze in mod usturator pe eroii tuturor vremurilor. Superman a cazut pe locul 16, cauzandu-i o depresie profunda, din care a reusit sa supravietuiasca dupa o lunga sedere in Tibet, unde a meditat asupra propriei decaderi si unde si-a schimbat faimosii chiloti pentru prima oara in viata, trecand de la rosu la portocaliu, conform traditiei tibetane. Spiderman, cel care ocupa pana mai ieri primul loc in topul supereroilor, a fost gasit in apartamentul sau din Mahattan, dupa o incercare nereusita de a se sinucide prin sufocare cu propria panza. Lumea benzilor de desene animate se confrunta cu cea mai mare criza de pana acum, criza alimentata de proteste, revolte, deschiderea unor A.A. si cabinete de tratare a instabilitatii nervoase prin spirale yoga speciale pentru pacientii cu puteri iesite din comun. Intervievat la sfarsitul uneia din sedintele Alcoolicilor Anonimi Purtatori de Masti si Costume, medicul ne-a dezvaluit ca cel mai grav caz este acela al d-lui Batman, care a ajuns la o cisterna de motorina pe zi, concurand indeaproape cu d-soara Wonder Woman, care, avand acum o situatie materiala precara, `consuma` aproximativ un bax de Prenadez pe zi, comandat de pe piata neagra din Romania. Chestionata in timpul unei plimbari in gradina ospiciului, aceasta a declarat cu tristete ca SuperhEmo este si el un porc misogin si ca discriminarea sexuala nu ar trebui sa aiba loc in secolul XXI. In plus, este absolut sigura ca vestitul Green Lantern a fost, acum cateva zeci de ani, femeie, insa a trebuit sa-si schimbe sexul pentru a putea intra in lumea plina de fast a supereroilor.
Acest SuperhEmo, care a dat peste cap vietile atator consacrati eroi, nu este altceva decat un baietel obscur de 16 ani, provenit dintr-o familie dificila, care numara doi tati, trei surori si un porcusor de Guineea, fumator de Pall Mall lights si de bere cu nivel scazut de alcool, posesor al unei garderobe in totalitate negre si a catorva zeci de curele cu tinte, capul unui grup de SkinnyJeans iubitori de oja neagra si mov-pruna, baiatul dubios ascunde puteri absolut miraculoase, cum ar fi privirea x-ray si posibilitatea de a tasni un jet de 10 litri de lacrimi pe minut, puteri ascunse in mod cameleonic de parul negru care ii acopera cam jumatate de fata. Asemenea celebrului Spiderman, care isi arunca panza asupra rivalilor de la nivelul incheieturilor mainii, SuperhEmo arunca plase de sange inchegat din acelasi loc strategic. O alta ingenioasa abilitate a eroului este aceea de a se camufla perfect intr-o lupta cu numerosi inamici, paloarea extrema a tenului sau, ochii conturati si unghiile vinete dandu-i aspectul foarte credibil al unui cadavru proaspat. Insa atu-ul sau, puterea sa cea mai de efect, consta in bocetul sau ultrasonic, cu care poate paraliza orice victima, indiferent de varsta, dimensiuni sau profil psihologic. Ca majoritatea supereroilor, SuperhEmo are o arma a dreptatii, formata din numeroasele sale insigne cu Attitude Problem, I hate everyone, My Chemical Romance, Tokio Hotel si binecunoscuta Fuck off!!, arma inspirata de cercul fatal al eroinei lui favorite, Xena, printesa razboinica, pe care viseaza s-o ia de nevasta si sa-i fie sclav pana la sfarsitul vietii.
The ind. (pentru necunoscatori: Cow&Chicken, ep. The Ugliest Winnie)

Acest articol de mare arta a fost publicat initial pe blogul http://www.zecejumate.blogspot.com/, like....THE COOLEST BLOG EVER!!!, unde am avut placerea sa apar ca membru creator, cu litere mov:X Check it out, it`s supernatural!

Obositoarea meserie de sclav

Vara, caaaaaaaaald, oameni imbracati sumar-sumar, plimbari pa Copo`, cum ar zice bajetii aia de asculta de o luna `Am pe telefonu meu o poza cu chipu tau` de i se lumineaza fata portarului de la camin cand o aude. Valentina, logic, cu ochii dupa fuste. La propriu. Tanase vorbeste acolo in legea lui, Valentina, cu gatu sucit la 180 de grade, se uita la o mica hippioata cu o fusta adorabila de copil scapat in canal. Tanase se opreste, face fata aia de `iar se uita dupa feheheheheteeeeee:((` si analizeaza tinta mea vizuala din balerini pana in bucle.

Valentina, cu glas arzator de dorinta: Doamne, ce-mi place fusta aia!!!
Tanase, cu glas arzator de dorinta: Vrei sa ti-o aduc???

Can`t wait to crash my good-bye party!!!!

Discutie de cuplu, intr-o seara tarziu, pe vreme de dat gres in incercarea de a face plozi, in patul in care lucrurile normale se intampla o data la un an lumina, cand se schimba si asternutul:

El: - Eu daca tot o mierlesc, o s-o fac fara sa anunt, uite-asa...adica, na...daca mor, sa mor deodata, fara sa stiu, fara sa ma gandesc dinainte ca mor. Nu vad ce rost ar avea sa ma duc la spital acuma, sa imi zica doctorul ca in cativa ani ma duc. Te-ar ajuta cu ceva sa-ti spun acum ca intr-o luna o mierlesc? `Valentina, vezi ca o sa mor. A, nu, vroiam doar sa te anunt.` Ce ai putea tu sa faci? Doar sa ma pui pe aragaz sa ma parlesti putin ca bani de incinerare nu cred ca se gasesc. Sau sa te grabesti sa golesti frigiderul, sa ai un`sa ma pui la racoare, putin, asa, pana imi gasesti un loc mai confortabil, asa...
Ea: - Inceteaza, la dracu, nu poti schimba subiectul??
(pauza de pufnituri abia perceptibile din partea amandurora)
Ea: - Cum e afara?
El: Rece ca mortu.


A doua zi, Valentina trece pe langa o masina alba cu ceva mov si adorabil inspcriptionat pe ea. Se apropie cam la juma de metru, pentru ca, deh, e mioapa sclerotica si nu vede post it-ul cu `Nu uita sa-ti pui ochelarii` de pe laptop si citeste: `articole funerare si lumanari, accesorii inmormantari, ceramica si fier forjat, flori si pamant pentru flori`. Is it a tea party? Is it a funeral? Who could tell? In orice caz, Valentina se indeparteaza cu un puternic sentiment de implinire ca ii poate oferi morbidului ei prieten informatii pretioase despre cum sa organizeze cea ma tare petrecere-inmormantare ever cu accesorii chic si petunii violet in boluri de ceramica fancy, cu pamant numa potrivit! Deja isi inchipuie discutia cu vanzatorul:
- Deci o inmormantare, o balustrada si o gradina. Aici sau la pachet?

Valentina + Scissors = Edgy Love

Depresia e crunta in urbea Roman. Mergi pe strada, vezi flegme. Te uiti pe geam, vezi flegme. Deschizi geamul, vezi flegme si auzi manele. Nu, nu e bine. Inchizi geamul si vezi doar flegmele. Parca te simti un pic mai bine. Dar ceva cleios si lipicios tot se tine de suflet. Nu stiu ce e, dar cand m-am trezit a patra zi cu aceeasi mirobolanta stare de taiat vene si facut impletituri romantice in par cu ele(thank you, amsterdams, pentru inspiratia momentului), am simtit ca e nevoie de o metoda extrema, care implica obiecte ascutite, foarfeci, taieturi cu efecte surprinzatoare, posibil dureroase, in orice caz, irevocabile pe termen mediu spre lung, savarsite cu sange rece...am pus-o pe maica-mea sa ma tunda! Mama incerca sa doarma. Dupa un diazepam jumate, nothing is real. Everything is just a copy of a copy of a copy of a copy...(Not a pretty image: mama in Fight Club, cu muschi si sange pe la gura, but, anyways) Dupa o perioada de poke-poke in frunte, mama deschide un ochi. O vad facand eforturi considerabile sa stabilizeze imaginea si sa elimine fundalul roz-fucsia din jur. Dupa ce repet ca o masina stricata: mama, vreau sa ma tunzi (am citit ca tre sa repeti in mod subtil acelasi mesaj in mai multe feluri ca sa il inoculezi in mintea receptorului, dar mama era pe diazepam, asa ca m-am gandit ca un singur fel ajunge) timp de cateva minute in sir, mama holba doi ochi de data asta, usor patrunsi de o privire cu care in mod normal te-ai uita la fiica ta in timp ce sa da cu capul de pereti si canta soundtrack-ul din Rocky. Insa, la insistentele mele, a cedat si, pregatindu-si ditai foarfecele de taiat unghii la mistreti, se pune pe crasht-crasht, harsh-harsh, mai ia de aici, stai ca acolo e mai lung, acuma in partea asta e mai scurt, mai luam de acolo, uite o suvita, pe asta o las asa, ca e dragut cu una mai lunga, breton? fara breton. mai tai firu asta si asta si asta si asta si asta si asta si ma duc cu oarecare curiozitate in fata oglinzii. Oglinda-in colturi, ca imaginea din ea. Asta nu e vina directa a mamei, totusi, e doar forma capului meu. De cand eram mica am sperat ca, daca iau paduchi, sa nu ma rada in cap, ca sa nu strige lumea dupa mine: Hei, credeam ca in Predator au folosit animatii! In orice caz, maldarul de par din chiuveta de care am dat cu ochii a avut asa efect terapeutic, ca toate flegmele mi s-au parut adorabile pana la hugable si mi-a trecut toata starea de `rili diprest`. De fiecare data cand ma simt ca ceea ce vad cand ma uit pe geam in urbea natala, ma tund. De obicei, singura. Colectia mea de bretoane a la Valen-pe-spasmofilie-acuta a scuturat de ras de nenumarate ori vecinii si o data de plans fostul prieten. Oricum, mama a fost cea mai incantata de rezultat si imi zice ca arat ca o mica frantuzoaica, ceea ce pun inca pe seama diazepamului, insa mie imi convine oricum: nu mai trebuie sa ma duc tocma in Paris ca sa ma simt impacata cu karma, avand un iubit si cel putin un amant, de preferinta cel mai bun prieten al lui(sau fratele, caz in care am un sprijin solid in my preciousss Mariula). Tata, in schimb, s-a uitat lung si profund, a incercat un mic zambet de apreciere *failed* asa ca revenit la sentimente mai sincere si a zis: Maica-ta te-a tuns?...Poate cand ma duc eu sa ma tund vii si tu cu mine, sa-ti mai faca ceva.
Acum, la aceasta tarzie ora din noapte, ma simt ca tipu ala freaky din Courage the Cowardly Dog, care a scapat de la locos si simte o placere grozava in a vedea chestii ciuntite. Am exact ranjetul ala pe fata, iar in mintea mea se aude: Naughteee!!!