Discutie de cuplu, intr-o seara tarziu, pe vreme de dat gres in incercarea de a face plozi, in patul in care lucrurile normale se intampla o data la un an lumina, cand se schimba si asternutul:
El: - Eu daca tot o mierlesc, o s-o fac fara sa anunt, uite-asa...adica, na...daca mor, sa mor deodata, fara sa stiu, fara sa ma gandesc dinainte ca mor. Nu vad ce rost ar avea sa ma duc la spital acuma, sa imi zica doctorul ca in cativa ani ma duc. Te-ar ajuta cu ceva sa-ti spun acum ca intr-o luna o mierlesc? `Valentina, vezi ca o sa mor. A, nu, vroiam doar sa te anunt.` Ce ai putea tu sa faci? Doar sa ma pui pe aragaz sa ma parlesti putin ca bani de incinerare nu cred ca se gasesc. Sau sa te grabesti sa golesti frigiderul, sa ai un`sa ma pui la racoare, putin, asa, pana imi gasesti un loc mai confortabil, asa...
Ea: - Inceteaza, la dracu, nu poti schimba subiectul??
(pauza de pufnituri abia perceptibile din partea amandurora)
Ea: - Cum e afara?
El: Rece ca mortu.
A doua zi, Valentina trece pe langa o masina alba cu ceva mov si adorabil inspcriptionat pe ea. Se apropie cam la juma de metru, pentru ca, deh, e mioapa sclerotica si nu vede post it-ul cu `Nu uita sa-ti pui ochelarii` de pe laptop si citeste: `articole funerare si lumanari, accesorii inmormantari, ceramica si fier forjat, flori si pamant pentru flori`. Is it a tea party? Is it a funeral? Who could tell? In orice caz, Valentina se indeparteaza cu un puternic sentiment de implinire ca ii poate oferi morbidului ei prieten informatii pretioase despre cum sa organizeze cea ma tare petrecere-inmormantare ever cu accesorii chic si petunii violet in boluri de ceramica fancy, cu pamant numa potrivit! Deja isi inchipuie discutia cu vanzatorul:
- Deci o inmormantare, o balustrada si o gradina. Aici sau la pachet?
