`Ce fa` , gogoase???`

Inainte de toate, simt nevoia unei prezentari: Mar (cu diacritica) a fost colega mea tot anul asta si se poate caracteriza prin urmatoarele grupuri de cuvinte: my evil twin, hitler`s lover wannabe (blonda cu ochi albastri si cu Mein Kampf sub perna), cu mici obsesii cum ar fi vata de zahar, cartile, lolcat, sid vicious (for the tones of good looks and filth) si muzica jazz. A fost ziua ei chiar acum vreo doua zile, asa ca here: dedicated to you, ca tot te-ai tinut de mine sa scriu despre gogoseria noastra>:D<


Mar are pofte. Pofte din alea de vrei sa-ti prajesti o mana ca sa nu mai repete, ca ala de la silent strike, aceleasi sunete de 5 ori pe secunda. De data asta, s-a trezit dis-de-dimineata, pe la 12.59, si a urlat inca dinainte sa se repeada la calculator sa-si satisfaca lolcatobsesia: VREAU GOGOSI!!! Bine, hai sa luam gogosi. Nu, vreau gogosi din alea facute in casa. O, fuck! De unde naiba sa-i aduc gogosi facute-n casa?? Sclavii is plecati cu dorul (desi pe unul din ei il banuiesc ca ar fi plecat cu Doru:>), deci nimeni in preajma care sa sara brav cu dejtele in aloat. Deodata, surprinzator si fara de anunt, un gand din ala de-3-ore-dormite-az-noapte iese ca viermele din (alegeti voi: mar, mort, posterior...): `Facem noi!` Pana sa imi dau seama de gravitatea afirmatiei si sa imi trantesc o scatoalca peste cele doua buze profetice, Mar ridica o spranceana blonda care e menita sa-mi aminteasca ecuatia Valentina + Mar + bucatarie = Nazi Jamie Oliver practising at Birkenau. Urmeaza 2 priviri luuuuuungi una catre cealalta, o inclinare a capului demna de serialul Baywatch in momentele de tensiune, in cazul de fata cu 2 seturi de tate cu 70% off, apoi ritualul dezbracare-pijamalute-penibile-cu-florishele-imbracare-haine-la-fel-de-penibile-si-fara-florishele pe fast forward. Search `reteta gogosi simpla usor de preparat easy timp scurt de preparare pentru incepatori`pe google si apoi fuga la magazinul `de jos`, pentru ingrediente, ocazie de care am profitat cu incantare ca sa-mi probez noile sandale marimea 34, luate de la raionul `Copii`, in timp ce Winnie the Pooh dansa pe un ecran lateral. Drumul pana la magazin si inapoi poate fi usor descris prin 2 cuvinte urlate in mod repetitiv:

`Satan`s shoeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeees!!!!!!!!!!`

Cu picioarele semi-vinete de atatea barete care se chinuiau din rasputeri sa faca parte din anatomia mea forever and ever, ajung in camera cu Mar ajutandu-ma sa car greoaiele 2 pliculete de drojdie, un kil de faina si 3 oua. Urmeaza ritualul dezbracare-haine-la-fel-de-penibile-si-fara-florishele-imbracare-pijamalute-penibile-cu-florishele, apoi ne punem pe treaba: Mar face baloane de sapun prin camera, iar eu ma mai uit o data pe reteta de gogosi. Zahar vanilat! Ah, f ^%&()_)HVY&^(*_) -i!!!!!!!!!!! Ritualul dezbracare-pijamalute-penibile-cu-florishele-imbracare-haine-la-fel-de-penibile-si-fara-florishele are loc iar, cu usoare spume intre dinti, incaltat iar sandalele satanei, pentru ca sunt o masochista mica si pentru ca tenisii sunt abia spalati si mirositori a iarba verde, dat fuga la magazin, luat zahar vanilat si intors oloaga acasa. Zeeeennnnnnnn!!! Acum ca toate ingredientele sunt la locul lor pe masa, Mar are geniala inspiratie de a se uita la data de expirare a laptelui. Nu mai e nevoie sa scriu ca expirase cu vreo 4 zile inainte si nici reactia pe care au suferit-o baloanele ratacite prin camera. In orice caz, am hotarat sa punem iaurt degresat in loc de lapte, pentru ca e mai `exotic` si n-are niciun gust, ceea ce ne asigura ca, daca gogosile vor fi absolut dezastruase, macar vor avea gust de nimic si nu de lapte Fulga-cu-probleme-de-digestie. Prima etapa s-a consumat in liniste si pace, si, in curand, aluatul fu pus sus pe un raft, sa se umfle si sa ne faca mandre. In timpul asta, foamea rasare si incepe sa cante chestii siropoase, asadar ne hotaram sa mergem la cantina. Iar ritualul de dezbracare-imbracare, numai ca, de data asta, eu raman in papucii de casa, pentru ca picioarele mele numai acolo ar mai putea incapea, dupa episodul cu sandalele.
Ajungem la cantina, unde Sylvester Stallone de agronomie, cu maio` lipit cu poxipol de mujchi, pantalonasi scurti si shlappen ne face iar cu ochiul (cel putin asa zice Mar, eu am observat doar bucata de pilaf alunecandu-i usor si senzual din barba). Ne asezam la coada, unde tipul din fata noastra se ocupa intens cu aranjarea si scarpinarea membrului ganditor cu o dedicatie rar intalnita. O data mancarea procurata si masa cea mai izolata aleasa, gandurile revin la gogosi. Nu ne-a scapat scenariul in care aluatul lasat la crescut are `the gremlin seed` in el si cand vom deschide usa camerei, ne va ataca si va scapa pe hol, sufocand toti cocalarii nevinovati de pe palier, vai de cefele lor in straturi (mu-haha-haha.) Tot aberand pe sublectul asta, din nevoia de a ne lua atentia de la tipul care nu-inceta-sa-se-scarpineeeeee-sweet-jesuuuuus!!!!, am avut revelatia ca nu avem PE CE anume sa intindem aluatul, in conditiile in care masa din bucatarie a luat contact direct cu atatea funduri si mucozitati ca e mai safe sa-l intinzi cu pompa de bicicleta direct pe perete. In timp ce eu imi infig furculita intre dinti pentru o mai buna concentrare asupra problemei, Mar incepe sa faca din maini diverse masuratori dubioase, se incrunta, iar incepe sa dea din maini tacticos, de parca e hotarata sa verifice teoria cu numarul pi de pretutindeni in natura, chiar si la nenea ala de se simte bine cu el insusi la cantina. Dupa inca o serie de pantomima, Mar rupe curiozitatea care ma manca mai ceva ca pe ala de care scriam ceva mai devreme si intreaba cu o vaga indoiala:
-Auzi...crezi ca tava asta mi-ar incapea sub tricou??
Cum sa va explic...Mar este o fiinta de 1.60 si o aparenta de russian ballet dancer, o chestie micuta si lovely, care ar arata ca Arnold Schwarzenegger trimis din viitor iu-hev-tu-get-auda-hiir-dei-ar-traaig-tu-chiil-iu cu o tava de metal patrata indesata sub tricoul ei marimea xs. Dupa disputarea dilemei, trecem la actiuni mai realiste: incercam sa o bagam in geanta mea lalaie, facand pe sub masa gesturi si sunete care ii atrag atentia si celui care pana mai atunci avea treaba cu sub-masa lui. Pe langa reusita de a-mi descoase geanta in 3 locuri, nimic memorabil. Incrancenarea noastra se invarte, insa, in jurul acestui teribil furt pe care il vor mentiona toate ziarele nationale: vom impinge tava cu piciorul pe sub fiecare masa, in mod discret, pana la iesire. Desigur, un plan ce nu ar putea da gres!!! Punem tava pe podea, o pasam de la una la alta cu un harsait care ar fi putut sa bata orice melodie dan basu (no offence, i`m into it:D), cand, cu un tipat nitel isteric, Mar imi trage una peste scafarlie si atinge pragul ultrasonic cand zice: Uaaai, ai o tava adusa de acasa la tine pe etajera!!!!!!!!!!!! Imi vin in minte imagini vintage cu o tava verde cu marginile tocite, demult uitata undeva sub castroane, farfurii si ibrice. Ne grabim sa ajungem in camera, unde aluatul ne intampina de pe o etajera mai jos de unde l-am lasat, facandu-se ditai fatso de la caldura. Mai aruncam un ochi pe reteta: deci, se lasa la crescut...hhh hhh hhh *sunete de umplutura*, se pune pe un suport stabil si se framanta. O-ou. Jucam an-tan-te si paper scissors rock 2in1, de unde reiese cu evil laughter din partea opusa mie ca trebuie sa-mi trag manecile si sa ma apuc de sapat. Dupa 10 secunde de framantat furios, ibricul cu apa aflat la o distanta initiala considerabila de castronul cu aluat sboaaaraaa puiule sboaaraaa pe tot biroul Mariutei, pe tastatura si picura vanjos pe jos, evitand unitatea centrala si jumatate de priza.
Intr-un sfarsit, dupa ce mainile mele erau goo-free, ne-am dus in bucatarie, unde am petrecut restul dup-amiezei (aka 3 ore!!!), avand ambitia de a face gogosi din TOT aluatul crescut, care, pe masura ce il `imputinam`, pe atat crestea la loc (sisif is like black colour. never out of trend). La ora 7, aveam 3 caserole si o farfurie pliiiiiiiiiiiiine cu gogosi de toate marimile si formele, cu gaura, fara gaura, lungi ca o chelie, rotunde ca o butelie si alte rime ada milea, pentru ca noi sa punem bazele primei Cruci Rosii pe baza de gogosi din lume!!!

P.S. Au iesit al dracu` de bune, ca cei doi sclavi plus Oana Noastra (cea de-a treia ocupanta a dezastrului 102 camin C2) au mancat mai toate gogosile in aceeasi seara:D long live begginer`s luck