Prostituata Creativa, caut slujba in capitala.
Pe 8 iulie, adica una din zilele in care incerci sa te ungi cu pasta de dinti, ca sa iti fie cat de cat racoare si in care n-ai chef, pur si simplu n-ai chef sa faci altceva decat nimic, primesc un telefon dup-amiazic (daca ti se pare ca termenul asta are o sansa minima sa fie real, e ceva in neregula cu tine si probabil te-ai tampit si tu din cauza scolii). O voce care de obicei vibreaza un je m`en fiche autentic suna de data asta a prince in sexy motherfucker din cauza emotiei: dude, maine intram in licenta! *mentionez inutil ca e vorba de Filip. Orange ar trebui sa ne faca statui de chirpici pentru 3 ani in care reteaua a avut un puternic Eau de Duuuuudeeeee* Am vorbit inca vreo 5 minute la telefon. Habar n-am ce s-a spus, ce sunete s-au articulat si care au sunat a onomatopee primitive de gen Hraaaahhh, stiu ca au fost multi duzi invocati si cativa dumnezei care nu il placeau prea tare pe seful de catedra, care a avut minunata idee sa ne anunte de pe o zi pe alta ca tre sa sustinem prezentarea vietii noastre.
Stai noaptea cu ochii beliti in calculator, ca sa lucrezi la discurs mai ceva ca echipa de PR a lui Obama, mai citeste o data licenta aia pe care ai arde-o invocand spiritul lui Naomi Klein, inspre uciderea nenorocitelor de corporatii, ia la puricat toata bibliografia, in caz ca, Doamne fereste, cineva da un scuipat pe teancul de carti din care ai muscat mai cu pofta, mai cu scarba, timp de juma de an, ca apoi sa indraznesti sa speri la un somn de recuperare de 2 ore, inainte sa te imbraci ca la interviu la Yale si sa le dai juniorilor de profesori o lectie de branding adevarat. Dar cum somnul e overrated, pentru ca nu aduce folos plantatiei CSRP, telefono numero dos ma ia la tranta pe scara ce coboara din patul suspendat si ma anunta ca trebuie musai, neaparat si fara de intarziere sa ajung cu 2 ore mai devreme, pentru ca cei trei Cronosi din comisie au comprimat 20 de minute in 5 si timpul zboara cand te distrezi atat de bine. Imbracat fusta necalcata, incheiat 3 nasturi din 6 la camasa, sters papucii cu servetel plus fluide bucale proprii, dat dumnezei printre dinti si sarit in autobuz.
Dupa un salt demn de Jason Statham in Transporter (p.s. hubba-hubba), am ajuns din autobuz in fata lui A.D.Xenopol, i-am aruncat dumnealui o privire plina de invidie pentru slujba lui de Strategic Planner for Doing Nothing si am aterizat in fata amfiteatrului groazei, unde am gasit o usa inchisa. Inalta comisie a coborat din Olimp la Casa Universitarilor, pentru ca e mult mai placut sa faci misto de studenti cu burta plina si cu un zambet tamp pe fata. Eu si Filip ne-am urcat pe un calorifer jegos de pe hol, pentru ca verigile slabe ale sistemului academic aka studentii nu merita scaune si nici macar cutii de carton, ca aia de canta `Mamelor din lumea-ntreaga` prin autobuze. Dupa o ora se intorc Vishna, Sishna si Krishna de la marea crapelnita, in care s-a discutat, cel mai probabil, despre Heidegger, Searle, Chivu si Jenna Jameson si, dupa alta ora chinuita, timp in care am studiat cu interes maxim cervixul duduii Eva Brown (nu Braun) prin slitul cu vedere larga spre p.ublic, am fost chemata in sala printr-un gest din cap cu care de obicei se mana caii hais sau cea.
Primul lucru pe care il faci cand intri intr-un mediu ostil: inspectezi inamicii. Stan arata de parca abia a venit de la pescuit, ii mai lipseste o tichie verde cu carlige colorate pe ea si o pereche de cizme de cauciuc. Nimic nou. Farte sta pe scaun cu o fata usor constipata, pusa foarte bine in evidenta de o curea neagra care ii tine pantalonii sus. Sus, adica un pic mai jos de gat, la subsuori, pentru ca evenimentul cere maximul de decenta, iar el respecta cerintele. Domnul Slavastru (pe care nu mi-e rusine sa-l numesc `domn`) asteapta cu o fata zambitoare si o cravata cu un pian foarte a la Dali sa incep cuvantarea. Vorbesc cu o pasiune nimicitoare despre brandingul senzorial si despre oamenii cucu in the head care venereaza brandurile mai ceva ca pe Doamne Doamne, cand Farte isi impreuneaza sprancenele de zici ca stau sa cada. Respir ca gravidele la cursurile Lamaze si ma pregatesc sufleteste pentru o intrebare care sa imi demonstreze ca mai bine faceam scoala de bucatari si stateam departe de institute cu iz de inteligenta. Intrebarea m-a facut sa clipesc de cateva ori pe mute si apoi sa rog cu insistenta repetarea ei, pentru a ma asigura ca nu e pe atat de idioata pe cat a sunat prima oara. Din nefericire, sufar de supraestimarea persoanelor care stau la catedre cu titlul de profesor universitar. Din si mai multa nefericire, omul nelamurit e ca tot omul nelamurit: scurma in rahat pana da de esenta. Esenta nu l-a luminat prea tare pe domnul in cauza, in schimb, proful meu coordonator a schimbat nuante dragalase de rosu pe toata suprafata fetei si a incheiat ciclul stacojiu cu o explozie de explicatii si gesturi ce faceau aerul din jur si podeaua sa vibreze ca un telefon etern ratacit prin geanta. Din partea opusa tipetelor exasperate ale profului coordonator, cu un suport de cunostinte in ceea ce priveste subiectul lucrarii mele de licenta, se itea in mijlocul catedrei fata rosie ca un balon gata sa pocneasca a nedumeritului, cu suport nul de cunostinte pe tema respectiva, dar cu un orgoliu cat un buzunar de clovn, care nu ii permite Zeului plantatiei CSRP sa-si recunoasca lacuna. La fel ca in tocsourile de la Antena 3, amandoi vorbesc repede si impreuna, se apropie unul de altul ca la duel, iar cureaua aia neagra se strange tot mai tare sub sanii nelamuritului ofticos. Sesizand pericolul de a primi lucrarea de licenta inapoi, undeva in moalele capului, si un sut in alte parti moi ale corpului, m-am ridicat cu o privire ingereasca, am multumit pentru atentie domnului cu pianul pe piept si cu zambetul pe fata (zambet incremenit de spectacolul celor doi Lolek si Bolek) si am iesit taras din sala, cu o mila neinchipuita pentru colegul care a primit stafeta.
Intr-o interpretare proprie a cuvintelor marete ce au iesit din gura domnului profesor universitar Farte la sustinerea licentei: `Ce atata publicitate? Publicitatea e oricum tarfa tuturor!`, astazi sunt licentiata in prostitutie academica de mare clasa, absolventa a facultatii de prostitutie cu bani putini sau mai multi (ca sa facem si diferenta intre PR si publicitate, ca tot am invatat-o in minunatii ani de facultate) si aspiranta a unui post de Prostituata Creativa intr-un bordel la fel de creativ din capitala. La cat mai multi clienti, zic!
