High And Dry

Sa facem un exercitiu - au zis toti in cor – sa facem un exercitiu fara cambio dolor.

Ce facem noi cu o umbrela ?

Ce facem cu spitele, ce facem cu manerul ala cochet, cu motul de metal din care se zburleste toata si, mai ales... ce facem cu panza aia mare ce ne pune betele-n roata ?

Sa ne punem ochi in varf de spite, sa nu-i lovim pe altii decat cu priviri. Ba sa inlocuim spitele cu degete subtiri, de pianist sau arlechin, care sa ne dea suvitele de pe fata atunci cand bate cate-o adiere razleata. Iar pentru fetitele fragile, sa punem picioruse de paianjen fine.

- Or sa se sperie, micutele, or sa tipe si-o sa le doara.

- Ba o s-adore, caci paianjenii o sa le teasa dantela de vara.

Sub panza mare o sa facem, in serile ploioase, un circ cu acrobati si ghicitoare-n oase. Iar zilele toride or sa ne tin-afara sub gaturi de girafa mancand din iarba rara. Si-atunci cand plictiseala pocneste ca un dop, invarti frumos umbrela ca pe kaleidoscop si vezi cate imagini alearga inainte, de zici ca de la tine au fugit din minte.

Domnilor, lasati-va palariile la Control! Aici nu e rost decat de umbrele... si acelea tot negre, daca poftiti. Si acelea tot de paie cu panglica chic. Si acelea tot rotunde, cu adaos de mustete, de doriti sa va simtiti ca in filme mute-alese. Ce pacat ca domnii toti, doar cu gandul la racoare, jinduiau la umbrelute de hartie pentru soare.

Va poftim sa-naintati in magazin, sa va-nvartiti... mai exact pana in momentul in care ametiti. Pana va seduc domnisoarele alb-negru din vitrinele goale. Pana rujul lor rosu se vede ca-n benzi desenate batute de ploaie. Pana va simtiti pierduti si fara de speranta... Nu-i loc de griji! Aici, High and Dry inseamna siguranta.

Sa ne facem intelesi intr-o chestiune importanta. Umbrelele acestea produc o pasiune marcanta. De aceea, cand cumparati de la noi sa fiti pregatiti sa va duceti acasa cu zambete de-ndragostiti. Sa fluierati o melodie care va incanta peste poate si sa bucurati de orice zi si noapte - fie senina, fie ploioasa: sub Caledonia te simti acasa.

Si acum sa lasam prostiile si sa facem planuri-de-marketing-destepte-si-complicate, ca biznisul cu umbrele e greu si noi importam din China.

Fuck copy-paste! We got copywrite!

Am cel mai pantagruelic-gargantuelic-imens-de-urias zambet de jur imprejurul fetei!

Si asta numai si numai datorita unor persoane tare dragi mie si altor zeci de mii de persoane, incluzand personalitatile multiple si piticutii de pe creier care populeaza multe capete rasarite: Oana Filip (despre ea am mai tot scris si de bine, si de foarte bine) si Adriana Gaftoniuc (una din putinele persoane care mi-au impuiat capul cu chestii utile si foarte faine in facultate si in afara ei - cum ar fi concertul Mariei Raducanu).

Ele au pus la cale un training pentru care as face drumul Bucuresti-Iasi pe jos sau pe bicicleta (tinand cont ca nu stiu sa merg pe bicicleta, zic ca e un sacrificiu de luat in seama):

FRAMEWORK COPYWRITING

(DADADA, e cu si despre copywriting si ochii mi s-au transformat in inimioare ca la Sailor Moon!)

E un training in care afli tooooooooot (repet:toooooooooot!!!) ce ti-ai imagina ca ai putea sa afli despre copywriting:

- ce e ala copywrite si daca e adevarat ca se mananca cu mana (raspuns corect: intodeauna. fie ca mana e pe pix sau pe tastatura sau pe creta colorata)
- ce, cine, cum, unde si cand poate face copywrite
- cum sa treci de la copy bun la foarte bun, excelent, senzational si sa ajungi intr-un sfarsit la copywrite dat dracului, cum ne place noua :D
- cum sa scrii dupa un brief scris de o entitate din afara mintii tale uber-creative
- cum sa atragi atentia prin cuvinte simple si bine tintite, fara sa ai nevoie de un megafon si multe sageti fosforescente (sau puseuri de exhibitionism, in functie de preferinte)
- cum sa convingi pe oricine sa cumpere orice (`oricine` poate fi inlocuit, spre exmplu, cu Prince, iar `orice` - cu trening. Se aplica si la `Paris Hilton` si `putina minte`)
- cum sa scrii si tu urari mai frumoase la aniversari, nunti, botezuri, sarbatori siropoase si bar mitzvahs (te scuteste de cautat mesaje pe site-uri kitchioase si te face mai popular:) )
- cum sa eviti formule ca Yow, Dawg! cand ii scrii lui taica-tu sau Hai cu berea aia! cand te adresezi prietenei. Pe scurt, cum sa transmiti mesajul potrivit persoanei potrivite, ambalat frumos intr-un limbaj (bineinteles) potrivit.

Mai mult, ai sansa sa exersezi live tehnici, strategii, metode, smecherii si alte mis-masuri de-ale copywriting-ului si sa primesti feedback de la Oana si Adriana. Crede-ma, stiu ele bine ce fac si vor ca si tu sa faci la fel de bine ca ele!

Si inca ceva! Dupa training o sa poti raspunde cat se poate de sincer si de `la obiect` la intrebarea `De ce esti copy?`. Si o sa ai cel mai pantagruelic-gargantuelic-imens-de-urias zambet de jur imprejurul fetei cand o sa faci asta!

p.s. m-a luat entuziasmul pe sus si era sa uit: Trainingul va avea loc în perioada 16-17 Aprilie 2011 în sediul Development Training Consulting, Str. Elena Doamna, Nr.61A, Etaj 4, Iasi. Taxa de participare este de 300 lei iar formularul de aplicare il gasiti aici.

p.p.s. Numarul maxim de persoane e 12, pentru ca Oanei si Adrianei le place sa ofere fiecaruia atentia binemeritata, asa ca nu stati prea mult pe ganduri!

Citand un clasic in viata: Ma inchin si voie buna!:)

R IU Fit for studying abroad?

*sarim peste pasajul cu vai-de-cand-n-am-mai-scris-viata-mea-e-atat-de-complicata-ca-nu-incape-intr-un-amarat-de-blog-vai-de-setarile-lui*

Conform unui studiu facut recent de Leo Burnett, peste o treime din tinerii din Romania sunt tineri `de moda veche`. Asa s-au exprimat ei, asa redau si eu. Asta inseamna ca sunt tineri silitori, cuminti, care asculta de parinti, se spala pe dinti, nu au comportament demn de Gandinti, nu ii scot pe ceilalti din minti, nu petrec excesiv de multe nopti fierbinti si alti asemenea zimti (sociali).

Asadar, old school gals and lads din Targul Iesilor, faceti bine de treceti pe 17 martie pe la Hotel Unirea - nu pentru nopti fierbinti sau spalat pe dinti cu pasta branduita Unirea , ci pentru RIUF, aka Romanian International University Fair, unde aveti de ales intre 300+ bachelor studies si 200+ master studies, unde puteti vorbi direct cu reprezentantii universitatilor, puteti cunoaste studenti romani care au fost acceptati in ivy league si sa va incercati sansele la o bursa de studii.

Merita incercat programul Spot Admissions, prin care puteti afla cel mai usor daca sunteti admisi la o universitate sau nu. Mai intai trebuie sa va inscrieti pe site-ul www.riuf.ro, sa descarcati documentele necesare si sa le completati cu ajutorul unui consultant EDMUNDO. Apoi participati la un interviu de 15 minute cu reprezentantii universitatilor la care vreti sa aplicati, pe 17 martie, in cadrul evenimentului, si primiti un raspuns pe loc. Simplu si putin dureros (emotiile dinaintea interviului tot isi baga nasul unde nu trebuie). E ca si cum ai dezlipi un plasture:D

Danemarca ramane tara cu cele mai bune oferte de studii (invatamantul e gratuit fo` life acolo), urmata de Marea Britanie (poti obtine un imprumut de la stat pe care il returnezi in rate dupa ce te angajezi) si Franta (taxe mai mici decat in alte state europene).

Dar decat sa stati sa cititi de pe bloguri ce si cum gasiti anul asta la RIUF, mai bine va duceti pe 17, intre 10:00 si 18:00, la Hotel Unirea, si va lamuriti de unii singuri, ca niste tineri de moda veche tocilari si descurcareti ce sunteti.

P.S. Nu uitati sa dati la reciclat pliantele si mapele de prezentare dupa ce le-ati citit din scoarta-n scoarta, sa stingeti lumina de pe hol, sa hraniti din mana balenele pe cale de disparitie si sa scoateti la plimbare unicornii in fiecare dimineata.

Idei cu suport nud se pregatesc de scoala

Poza nud cu suport ideatic profund

Iubita domnului Fanica este aspiranta a scolii de creatie si strategie publicitara ADC. Mda, cam dificil, insa s-a inscris in concurs pentru bursa ADC si are o poza de mare arta, care presupune nuditate, idei geniale si un suport strategic de toata frumusetea. Daca nici asta nu e de ajuns, atunci macar pentru Madonna cu tigarea-n coltul gurii tot merita sa aruncati un click pe linkul de sus si, daca va place *si daca nu va place, the hell with it, knock yourselves out on the button* dati un Like la poza *nota benissimo: ca sa puteti da Like la opera de pop-art, trebuie sa dati Like la pagina Scolii ADC, ceea ce nu e mare mozzarella si iti garanteaza si o gramada de poze creativ lucrate, creativ gandite si/sau facute cu ochii inchisi intr-un moment de revelatie artistica* deci asa cum spuneam si maia dineaori, dati un Like la poza si ajutati un copil special sa intre la scoala:D

Multumiri si reverente!

Prostituata Creativa, caut slujba in capitala.

Pe 8 iulie, adica una din zilele in care incerci sa te ungi cu pasta de dinti, ca sa iti fie cat de cat racoare si in care n-ai chef, pur si simplu n-ai chef sa faci altceva decat nimic, primesc un telefon dup-amiazic (daca ti se pare ca termenul asta are o sansa minima sa fie real, e ceva in neregula cu tine si probabil te-ai tampit si tu din cauza scolii). O voce care de obicei vibreaza un je m`en fiche autentic suna de data asta a prince in sexy motherfucker din cauza emotiei: dude, maine intram in licenta! *mentionez inutil ca e vorba de Filip. Orange ar trebui sa ne faca statui de chirpici pentru 3 ani in care reteaua a avut un puternic Eau de Duuuuudeeeee* Am vorbit inca vreo 5 minute la telefon. Habar n-am ce s-a spus, ce sunete s-au articulat si care au sunat a onomatopee primitive de gen Hraaaahhh, stiu ca au fost multi duzi invocati si cativa dumnezei care nu il placeau prea tare pe seful de catedra, care a avut minunata idee sa ne anunte de pe o zi pe alta ca tre sa sustinem prezentarea vietii noastre.

Stai noaptea cu ochii beliti in calculator, ca sa lucrezi la discurs mai ceva ca echipa de PR a lui Obama, mai citeste o data licenta aia pe care ai arde-o invocand spiritul lui Naomi Klein, inspre uciderea nenorocitelor de corporatii, ia la puricat toata bibliografia, in caz ca, Doamne fereste, cineva da un scuipat pe teancul de carti din care ai muscat mai cu pofta, mai cu scarba, timp de juma de an, ca apoi sa indraznesti sa speri la un somn de recuperare de 2 ore, inainte sa te imbraci ca la interviu la Yale si sa le dai juniorilor de profesori o lectie de branding adevarat. Dar cum somnul e overrated, pentru ca nu aduce folos plantatiei CSRP, telefono numero dos ma ia la tranta pe scara ce coboara din patul suspendat si ma anunta ca trebuie musai, neaparat si fara de intarziere sa ajung cu 2 ore mai devreme, pentru ca cei trei Cronosi din comisie au comprimat 20 de minute in 5 si timpul zboara cand te distrezi atat de bine. Imbracat fusta necalcata, incheiat 3 nasturi din 6 la camasa, sters papucii cu servetel plus fluide bucale proprii, dat dumnezei printre dinti si sarit in autobuz.

Dupa un salt demn de Jason Statham in Transporter (p.s. hubba-hubba), am ajuns din autobuz in fata lui A.D.Xenopol, i-am aruncat dumnealui o privire plina de invidie pentru slujba lui de Strategic Planner for Doing Nothing si am aterizat in fata amfiteatrului groazei, unde am gasit o usa inchisa. Inalta comisie a coborat din Olimp la Casa Universitarilor, pentru ca e mult mai placut sa faci misto de studenti cu burta plina si cu un zambet tamp pe fata. Eu si Filip ne-am urcat pe un calorifer jegos de pe hol, pentru ca verigile slabe ale sistemului academic aka studentii nu merita scaune si nici macar cutii de carton, ca aia de canta `Mamelor din lumea-ntreaga` prin autobuze. Dupa o ora se intorc Vishna, Sishna si Krishna de la marea crapelnita, in care s-a discutat, cel mai probabil, despre Heidegger, Searle, Chivu si Jenna Jameson si, dupa alta ora chinuita, timp in care am studiat cu interes maxim cervixul duduii Eva Brown (nu Braun) prin slitul cu vedere larga spre p.ublic, am fost chemata in sala printr-un gest din cap cu care de obicei se mana caii hais sau cea.

Primul lucru pe care il faci cand intri intr-un mediu ostil: inspectezi inamicii. Stan arata de parca abia a venit de la pescuit, ii mai lipseste o tichie verde cu carlige colorate pe ea si o pereche de cizme de cauciuc. Nimic nou. Farte sta pe scaun cu o fata usor constipata, pusa foarte bine in evidenta de o curea neagra care ii tine pantalonii sus. Sus, adica un pic mai jos de gat, la subsuori, pentru ca evenimentul cere maximul de decenta, iar el respecta cerintele. Domnul Slavastru (pe care nu mi-e rusine sa-l numesc `domn`) asteapta cu o fata zambitoare si o cravata cu un pian foarte a la Dali sa incep cuvantarea. Vorbesc cu o pasiune nimicitoare despre brandingul senzorial si despre oamenii cucu in the head care venereaza brandurile mai ceva ca pe Doamne Doamne, cand Farte isi impreuneaza sprancenele de zici ca stau sa cada. Respir ca gravidele la cursurile Lamaze si ma pregatesc sufleteste pentru o intrebare care sa imi demonstreze ca mai bine faceam scoala de bucatari si stateam departe de institute cu iz de inteligenta. Intrebarea m-a facut sa clipesc de cateva ori pe mute si apoi sa rog cu insistenta repetarea ei, pentru a ma asigura ca nu e pe atat de idioata pe cat a sunat prima oara. Din nefericire, sufar de supraestimarea persoanelor care stau la catedre cu titlul de profesor universitar. Din si mai multa nefericire, omul nelamurit e ca tot omul nelamurit: scurma in rahat pana da de esenta. Esenta nu l-a luminat prea tare pe domnul in cauza, in schimb, proful meu coordonator a schimbat nuante dragalase de rosu pe toata suprafata fetei si a incheiat ciclul stacojiu cu o explozie de explicatii si gesturi ce faceau aerul din jur si podeaua sa vibreze ca un telefon etern ratacit prin geanta. Din partea opusa tipetelor exasperate ale profului coordonator, cu un suport de cunostinte in ceea ce priveste subiectul lucrarii mele de licenta, se itea in mijlocul catedrei fata rosie ca un balon gata sa pocneasca a nedumeritului, cu suport nul de cunostinte pe tema respectiva, dar cu un orgoliu cat un buzunar de clovn, care nu ii permite Zeului plantatiei CSRP sa-si recunoasca lacuna. La fel ca in tocsourile de la Antena 3, amandoi vorbesc repede si impreuna, se apropie unul de altul ca la duel, iar cureaua aia neagra se strange tot mai tare sub sanii nelamuritului ofticos. Sesizand pericolul de a primi lucrarea de licenta inapoi, undeva in moalele capului, si un sut in alte parti moi ale corpului, m-am ridicat cu o privire ingereasca, am multumit pentru atentie domnului cu pianul pe piept si cu zambetul pe fata (zambet incremenit de spectacolul celor doi Lolek si Bolek) si am iesit taras din sala, cu o mila neinchipuita pentru colegul care a primit stafeta.

Intr-o interpretare proprie a cuvintelor marete ce au iesit din gura domnului profesor universitar Farte la sustinerea licentei: `Ce atata publicitate? Publicitatea e oricum tarfa tuturor!`, astazi sunt licentiata in prostitutie academica de mare clasa, absolventa a facultatii de prostitutie cu bani putini sau mai multi (ca sa facem si diferenta intre PR si publicitate, ca tot am invatat-o in minunatii ani de facultate) si aspiranta a unui post de Prostituata Creativa intr-un bordel la fel de creativ din capitala. La cat mai multi clienti, zic!

Happy Plod Day!

My dear loonies,

Azi va puteti purta natural!

Asa CA COpiii astia de mai jos. Cine se recunoaste in vreuna din imagini, say Cotton Candyyyyy!!!

PROMise I won`t be a `viitor practician` forever????

Deci, prin urmare, asadar. Dupa cum e de la sine inteles, cursul festivos a venit si a trecut in vreo 3 ore jumate. 3 ore jumate a dracu de lungi, tinand cont ca fauna organizatoare (in care ma includ cu mandrie de pionier) s-a culcat la ora 2 a.m. si s-a trezit la ora 6 la.fel.de.a.m., pentru a pune la punct `ultimele detalii`. Adica organizeaza, fanica, dis-de-dimineata, o cireada de 153 de studenti, vreo 200 de parinti, frati, verisori de gradul 5 si malaci care isi bateau prietenele absolvente de fata cu toata lumea si, o da!, sa nu uitam de cei 8 profesori care nu stiau unde trebuie sa purceada. *este momentul pentru oftaturi cu ecou din Neanderthalia, precum Hmmmphff*
In mod nesperat de norocos, d-l profesor Farte(sau Firte, e o mare dilema)aka catedra godfather a plecat fix inainte sa proiectam spotul nostru de luare in deradere a facultatii de Comunicare Socialista si Relatii cu Publicul, pe care il puteti vedea aici (nu-mi merge treaba cu linkul, dar faceti bine si dati copy-paste la asta: http://www.youtube.com/watch?v=TUKEo2tDjZE), astfel incat suntem aproape sigure ca vom promova examenele de final si poate chiar si licenta. iei.

Acesta este un moment publicitar, in care laud prezentatorii `evenimentului monden`, Anca si Marius, care nu i-au lasat pe profi sa abereze in discursuri, ci i-au directionat cu abilitate catre `proiecte la cantina.blogging.doamna secretara.viitor practician.bere.licenta cu 10.ora 8 dimineata.ceai de lamaie.` (acestia sunt cativa din termenii pe care profii trebuiau musai sa-i introduca in discursurile lor. mu hahah haha evil) In orice caz, totul a fost bine si frumos, s-a stat la coada la returnat robe si toci, dintre care 2 au disparut in Narnia, s-a stat in fata blitzurilor pana am facut cataracta si NU, NU am facut poze la Leii din fata Universitatii!!!!!!!!! God shall punish us severly and we shall never ever go to heaven!!!

As putea omite sa mentionez ca, teoretic, am castigat pariul, fierband vinul si strangand aburii intr-o folie de aluminiu, hence, apa! dar nu m-ar lasa inima sa nu scriu despre incapatanarea nemaivazuta a lui Filip, care nu s-a lasat tarata pe statuia din Piata Unirii nici mituita cu tort de la Select, nici amenintata, nici santajata emotional. Deci poze sau filmari indecente cu Oana in pampersi de nailon si evantai din carton cu snur, la care tipa politistii patriei sa se dea jos ca plang copiii, nu am.

Trecand peste acest moment ratat (and I blame you and only you, kitik!!!), ajungem la partea aia interesanta, unde toata lumea e beata si danseaza pe Rage Against the Machine, desi in mod obisnuit ar fi fost de gasit in skin sau office (adica next level fitza shit cu fundal de inna hot). Dupa cateva beri si multe strigari la shoturi din partea senzualei animatoare, Amelie, cine sa mai faca diferenta intre Chelsea Dagger, Morena Morena I give you my looove si Videli Noch?!

Pentru ca imaginile fac cat o mie de cuvinte (pe care le-am depasit aberand cu gratie), take a peek at this load of monkeys:



Dadadada! Copacii infloriti!



Peer Pressure. Adolf O`Hara Moisa punand in practica tehnicile de persuasiune:>



Dupa numai jumatate de bere si atitudinea de CSRPista iese la iveala. Sad, isn`t it?!



Tatatattataaaa Filip!



Cu dragoste si abjectie,

Viitorul Practician